Poliţistă în Balş. Violată de şeful ei. Repetat.
Reporter: Cum v-aţi hotărît să deveniţi poliţistă?
Melania Renghea: Mi s-a părut că este o meserie potrivită pentru mine. Mi s-a părut că vocaţia mea se împlineşte astfel.
Rep.: Vedeaţi filme poliţiste?
M.R.: Filmele au rară legătură cu realitatea.
Rep.: În filme succesiunea de întîmplări e cu mult mai rapidă?
M.R.: Vă daţi seama… Din punctul nostru de vedere, nu trăim în nici un film. Muncim cu greu spre a ajunge la capătul vreunui fir, darmite la rezolvarea unui caz. Plus că noi ne confruntăm cu delincvenţă minoră, marile cazuri se întîmplă în alte locuri. Noi nu avem mari enigme.
Rep.: Regretaţi?
M.R.: Nu pot să spun asta, fiindcă dacă eu am cazuri grele înseamnă clar că există întîmplări ce periclitează vieţile oamenilor. Nu pot să cer aşa ceva.
Rep.: Păi, să n-aveţi o crimă într-o carieră?
M.R.: Eu nu sînt la criminalistică.
Rep.: Vă doriţi?
M.R.: Nu neapărat. Eu nu forţez soarta.
Rep.: Da, dar poate doriţi la criminalistică.
M.R.: Îmi doresc multe lucruri din punct de vedere profesional. Sînt o fiinţă ambiţioasă.
Rep.: Faceţi orice pentru ceea ce vă doriţi?
M.R.: Ce înseamnă orice?
Rep.: Orice, de la Dumnezeu la diavol.
M.R.: Nu există aşa ceva!
Rep.: Cum să nu… n-aţi auzit de aşa ceva?
M.R.: N-am auzit.
Rep.: N-aţi făcut aşa ceva?
M.R.: Nu! Ce vreţi să spuneţi cu asta?
Rep.: Aveţi limite?
M.R.: Normal, dar cu cine credeţi că vorbiţi?
Rep.: Morala, doamnă, ce-nseamnă pentru dumneavoastră morala?
M.R.: Şapte ani de acasă. Bunul-simţ.
Rep.: Şotea?
M.R.: Este şeful meu care n-a reuşit.
Rep.: Aţi fi depăşit bunul-simţ spre a pune mîna pe un post drăguţ, atrăgător?
M.R.: Este o întrebare nesimţită. Adică eu sufăr ca un cîine şi dum
