Sunt un mare fan al Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Nu din punct de vedere al celor sfinte, căci sunt „prea” mirean ca să-mi dau cu părerea, cu atât mai puţin pot judeca talentul de teolog al Î.P.S.D. sau dreapta lui credinţă.
Mie mi-a plăcut şi îmi place în calitate de President, Chairman of the Board, Chief Executive Officer, General Director, Head of Development etc. al BOR, adică îmi place tipul ca businessman. Are tuşe din charisma lui Ţiriac, ceva din destinul de învingător universal al lui Bill Gates, viziunea lui Steve Jobs, înfăţişarea de vecin cumsecade a lui Warren Buffett, relaxarea lui Abramovici şi lipiciul la afaceri grase ale mexicanului nr.1 mondial la avere Carlos Slim.
Să nu uităm că Prea Fericitul Daniel are şi forţa divinităţii de partea lui, incomparabilă chiar şi cu minunile cunoscute în cazul lui Becali (scuze nea’ Gigi, dar nu te pune cu profesioniştii). Să ai de partea ta forţele cereşti nu e puţin lucru, mai ales în mediul atât de impredictibil din lumea economiei româneşti.
Acum să fim serioşi. Omul se pricepe. Şi-a însuşit cu mult talent tocmai pilda talanţilor din Biblie. Pentru cine nu ştie despre ce-i vorba există Google sau mărturisirea la preot. E o poveste legată de bani, în orice caz. Drept urmare ridicarea Catedralei Neamului mie îmi pare firească. E nevoie de un sediu, un head-quarter, pe măsura imaginii, ambiţiei şi performanţelor BOR SRL.
Sigur că la succesul fulminant al aceastei întreprinderi - BOR e probabil cea mai bogată „companie” din România - a contat şi sprijinul discret, dar continuu, al oamenilor din toate sferele puterii politice de la preşedinte şi prim-ministru, până la cei mai mărunţi consilieri dintr-o primărie uitată de Dumnezeu.
Nu sunt în posesia vreunei liste cu, să zicem, scutirile de taxe şi impozite de care beneficiază Biserica noastră strămoş
