Ministerul Sănătății a publicat ieri un document pe site-ul său care detaliază anunțul ministrului Sănătății, Eugen Nicolăescu, potrivit căruia spitalele private din România “nu vor mai fi finanțate din bani publici”. Un întârziat, totuși salutar și, în același timp, propagandistic, crede Laurențiu Colintineanu.
Cum se fac politicile de sănătate publică în România? Simplu. Ministrul Sănătății face o declarație politică în pripă, fără analiză și motivare. Subsecretarul de stat din minister e trimis în public să scoată castanele din foc și dă o serie de motivații tehnice. Primul ministru apare câteva zile mai târziu la televizor și citează un document al ministerului făcând comunicare în locul acestuia. Așa s-a desfășurat scandalul finanțării spitalelor private din bani publici. Dar chiar și după publicarea documentului sunt necesare multe clarificări.
* În textul de patru pagini se vorbește insistent de finanțarea spitalelor private din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). Termenul este folosit greșit, putem presupune în mod intenționat. Spitalele private nu primesc bani pe ochi frumoși, ci pe servicii prestate. Adică decontează un cuantum fix, stabilit prin contract cu Casele de Asigurări.
* Spitalele private sunt demonizate pentru că ar primi mai mulți bani pentru același serviciu prestat într-o unitate publică. La punctul anterior spuneam că privații se află în contract cu Casa. Este voința părților. Dacă așa s-a negociat, nu e vina privatului. Se aplică proverbul Nebun nu e cine cere, nebun e cine dă. Așa că demonizarea ar trebui să vizeze structurile de control și de contractare ale Caselor de Asigurări.
* În text se dă exemplul unui spital privat din Oradea care la 87 de paturi a primit prin decontare 17% din bugetul spitalului județean în condițiile în care unitatea publică are 1007 paturi. Sigur, situați
