Am rendez-vous la 16h45, la intrarea palatului din Jardin de Luxembourg, cu d'Artagnan. Colegii mă privesc bizar. Nu e o glumă, dimpotrivă, la intrarea în palatul Senatului francez mă aşteaptă asistenta lui Aymeri de Montesquiou-Fezensac d’ Artagnan.
Urmaşul celebrului muschetar, primarul localităţii Marsan (sudul Franţei, 427 de locuitori), în vârstă de 70 de ani, este cel care a reuşit în primăvara anului trecut să dovedească încă o dată că Alexandre Dumas a minţit oareşcum. "Sunt bastarzi ai imaginaţiei mele… nici Athos, Porthos, nici Aramis nu au existat niciodată", avea să scrie celebrul scriitor francez, atunci când i se ceruse adevărul asupra identitaţii celor trei (patru) muschetari. Personaje pe care le-a împrumutat, de fapt, din memoriile jurnalistului şi pamfletarului Courtilz de Sandras.
Din mai 2012, senatorul Montesquiou are dreptul să poarte numele eroului lui Alexandre Dumas (e descendent al vărului primar al lui d’Artagnan, Pierre de Montesquiou-Fezensac, conte d'Artagnan), iar această recunoaştere este pentru căpitanul Companiei de muschetari din Armagnac un lucru firesc. "Nu vi se pare că şi semăn, fizic, cu d'Artagnan?", mă întreabă, şăgalnic, senatorul care n-a pierdut nimic din farmecul predecesorului său.
Ochi jucăuşi, privire directă şi vag zeflemitoare, dar semeaţă şi fără jenă. Nu mai are pletele din tinereţe, dar demersul şi alura i-au rămas. "V-aş arăta, dacă aţi fi la Marsan, sabia lui Treville... Ştiţi că e la mine?" În spatele fotoliului său se află un portret al lui d'Artagnan.
De pe peretele din faţă îmi zâmbesc, dintr-o fotografie în culori, Gabriel Byrne şi Leonardo di Caprio – actori în filmele cu d'Artagnan. "Pe lista mea actuală se află Milla Jovovici, noua Milady în filmul din 2011", surâde senatorul, mândru că i-a primit şi decorat la castel pe aproape toţi protagoniştii celor 19 ecranizări cu cei
