De necrezut! Institutul Cultural Român și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, s-au adunat miercuri, într-o reuniune festivă, avându-i ca invitați pe Victor Ponta și Crin Antonescu ( de ce nu Ion Iliescu și Dan Voiculescu?) pentru o serbare simpozion sau ce o fi fost întrunirea aceea, având drept titlu ”Cum trebuie condamnat comunismul?”
Iată o știre la auzul căreia poți risca să-ți pocnească un vas pe creier, și te miri cum nu li se întâmplă asta unora, cum ar fi reprezentanții de azi ai foștilor deținuți politici? Este o organizație din care fac parte mult înainte de a fi scris Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, ca membră de onoare. De onoare! Nicio recunoaștere, nici un premiu care mi s-a dat cu excepția marginalului, dar atât de emoționantului premiu ”Monica Lovinescu” nu m-a emoționat și onorat atât. Or acum, ce fel de membră de onoare sunt eu acolo. Ca Iliescu? Ca Ponta? Ca Voiculescu? Ca Andrei Marga?
Într-adevăr, de necrezut!
Mi se poate spune, în România asta în care, alarmant, nimeni nu se mai miră și nu se mai indignează de nimic, de ce de necrezut, dacă nu ai fost acolo să vezi cum și ce s-a discutat. Am s-o spun limpede. Nici dacă aș fi putut să mă dau de trei ori peste cap și să mă transform într-o muscă, să văd, de curiozitate, ce și cum se poate discuta acolo, nu aș fi intrat într-o ambianță atât de toxică, atât de periculoasă pentru sănătatea morală a unui om cât de cât decent. Oricât de orgolios ai fi, oricît de puțin rezistent la bani, funcții, oricât de tare ai urî fosta guvernare și pe Elena Udrea, oricât de tare te-ar fi afectat tăierea pensiei și lipsa de diplomație și delicatețe a lui Traian Băsescu, oricât de nelămurit ai fi în privința dosarului ”Flota”, oricât te-ar speria înclinațiile dictatoriale ale președintelui și oricât n-ai înțelege opțiunea intelectualilo
