Pe vremuri, zice povestea, una dintre doamnele Micula era îndrăgostită nebuneşte de unul dintre serialele difuzate de postul tv al soţului. Într-o zi, reţinută peste program la coafor de o şuviţă rebelă, doamna Micula a ratat unul dintre episoade. N-a făcut din asta o tragedie, ci, întreprinzătoare, a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe unul dintre şefii postului TV cerând reprogramarea imediată. Ceea ce, spre enervarea unei vedete a postului, care s-a văzut cu talk-show-ul scos din grilă, s-a şi întâmplat.

V-am povestit asta pentru că serialul de astăzi este, din nefericire, serialul preferat al lui Barack Obama. Început bine în 2011, Homeland ar fi trebuit să fie povestea complicată a unui sergent american care se întoarce acasă după opt ani de detenţie în mâinile insurgenţilor irakieni. Întoarcerea, triumfală, este însoţită de tot tacâmul cuvenit unor astfel de situaţii: primiri triumfale, discursuri pline de patriotism, o soţie care şi-o trage cu cel mai bun prieten al dispărutului, o fiică adolescentă care bea bere şi fumează joint-uri şi o agentă CIA convinsă că sergentul Nicholas Brody este, de fapt, nu un erou, ci o cârtiţă programată de către musulmani să explodeze la momentul potrivit pe chiar teritoriul sacru al SUA.

Din păcate, după 5 Globuri de Aur şi încă alte 18 premii (printre care, desigur, şi câteva Emmy), se prea poate ca, asemeni doamnei Micula, preşedintele Obama să fi pus mâna pe telefon şi să fi sunat la Showtime pentru a-şi impune viziunea superioară asupra scenariului. Fiindcă serialul se prosteşte brusc, imediat după începerea celui de-al doilea sezon. Uluitor nu este cât de tare se poate subţia intriga şi câte clişee conspiraţioniste mai pot fi îndesate încă într-un singur serial chiar şi după ce X-Files făcuse deja asta, cu mai mult succes. Uluitor este că serialul are şi un al treilea sezon, programat pentru 2013.