In perspectiva ediţiei de anul acesta a Salonului Internaţional al cărţii de la Paris, unde literatura română este invitata de onoare, asistăm la o anumită febrilitate în materie de noi traduceri şi noi publicaţii ale unor autori români sau de origine română sau franco-români. O febrilitate benefică de natură să sporească „vizibilitatea” culturii române în Franţa. Evocăm în continuare apariţia la Editura Non Lieu a unui volum semnat de Benjamin Fondane. Editura Non Lieu de la Paris publică pentru prima dată teatrul complet al lui Benjamin Fondane, cunoscut în România mai degrabă sub numele de Barbu Fundoianu. Născut în 1898 la Iaşi, Barbu Fundoianu s-a afirmat repede în România ca poet şi critic literar, dar a fost foarte atras şi de teatru. El a înfiinţat de altfel un teatru de avangardă intitulat „Insula”. In 1923 Barbu Fundoianu, oarecum după modelul altor scriitori precum Tristan Tzara sau Panait Istrati, a plecat la Paris unde a început să scrie în limba franceză şi să semneze cu pseudonimul Benjamin Fondane. El s-a remarcat în continuare ca filozof, jurnalist, traducător şi scenarist. El a continuat de altfel să întreţină relaţii strînse cu România şi să publice în revistele de avangardă româneşti din epocă: Integral, Unu, Contimporanul. Actualul volum scos la Editura Non Lieu reuneşte trei piese scrise de Benjamin Fondane în franceză: „Le Festin de Balthazar”, „Philoctète” şi „Le Puis de Maule”. In volum mai figurează pagini dintr-o piesă netermină avînd ca temă mitul lui Oedip. Pasionat de teatru, pe care l-a tratat într-un registru poetic, Benjamin Fondane nu a avut şansa de a-şi vedea piesele jucate în timpul scurtei sale vieţi. El a fost o victimă a nazismului şi a exterminării evreilor. Arestat la Paris de către oamenii Gestapo-ului, el a fost închis iniţial împreună cu sora sa în lagărul de la Drancy. Cîţiva dintre prieteni săi români, printre care Emil