- Social - nr. 11 / 17 Ianuarie, 2013 Poporul roman este intelept, inteligent nativ, spiritual pana in adancul sufletului sau, bun si bland, prietenos, iubitor. Romanul s-a nascut poet, se zice in limbajul comun, desi tot asa de bine se poate spune ca romanul s-a nascut filozof, datorita sfatoseniei sale in explicarea lucrurilor pentru o cat mai buna intelegere. Se mai poate spune, de fapt, ca romanul este un povestitor innascut, ce ticluieste cuvintele, dandu-le esenta filozofica. De fapt, si atunci cand doarme face cateva semne antroposemantice, cu rol de filozofare. Povestile si basmele romanilor, de o frumusete inegalabila, au si o componenta filozofica, morala si axiologica. Ele urmaresc ca binele sa fie rasplatit si raul sa fie pedepsit. Am fost de multe ori impresionat, profund, de unii oameni simpli de la tara, care, prin judecatile de valoare si prehensiunea limbajului codat, fac de fapt apel la constructii filozofice de mare rafinament. Intelepciunea batranilor nostri este recunoscuta si constituie solutie certa de imbogatire a conceptelor noastre teoretice si a actiunilor practice, din orice domenii. Sfatul batranilor constituia in vechime un mijloc de judecare a unor evenimente, dar si solutii pentru rezolvarea unor probleme economico-sociale. Proverbele si zicatorile romanilor sunt concepte filozofice, morale si axiologice, care se regasesc si astazi in limbajul comun, iar prin interpretarea lor filozofica constituie adevarate valori de adevar, realitate, comori de cultura si arme de lupta pentru realizarea adevarului, binelui si frumosului. Sfatosenia romanilor, in general, a trecut demult granitele tarii si se inscrie in marile valori ale culturii universale. Migrarea actuala, masiva, a romanilor in lume si mai ales a unor minti luminate si meseriasi ce se descurca in orice imprejurare, mareste cota de apreciere a unui popor creativ. Sfatosenia si des