Nu îi e teamă de nimic. Are o familie minunată. Anul acesta, pe 13 mai, va împlini 45 de ani, şi ştie să aprecieze (la adevărata valoare) tot ceea ce are şi se consideră un om norocos. “Cu toţii suntem forme de energii şi trăim într-o realitate care e a noastră. Dar nu e doar asta. Mai sunt şi alte energii în Univers. Nu suntem noi buricul Pământului!”, ne aminteşte Oana Sîrbu.
■ Jurnalul Naţional: Ai notorietate şi fără să-ţi expui viaţa pe tavă. Te-ai ţinut deoparte de avalanşa de prost-gust care s-a năpustit peste noi. Te mai regăseşti în showbizul românesc?
■ Oana Sîrbu: Sincer, cred că va conta, odată, şi atitudinea mea, ca şi a altora. Mă bucur că, laolaltă cu Andrieş, Baniciu, Alifantis - ca să dau doar câteva nume - nu mă regăsesc în presa tabloidă decât foarte rar, iar în emisiuni de scandal n-am ce căuta. De când sunt mamă, prioritatea, pentru mine, a fost să fiu alături de baiatul meu. Aşa că a mai rămas foarte puţin timp pentru meseria mea. Practic, trebuie s-o iau de la capăt, fiindcă lucrurile în showbiz au luat-o razna! Dar mai sunt drumuri de bun simţ pe care se poate merge...
Într-adevăr, bagajul de notoriete mă ajută, şi imaginea mea, de asemenea.
■ Ai reuşit să scapi de imaginea de liceană? Ai devenită mamă, între timp...
■ Nu e necesar să scap de imaginea de liceană. Ce e rău în asta, să fii confundată cu un personaj care a adus lumii atâta candoare şi naturaleţe, care a reprezentat un idol pentru atâtea generaţii? Abia acum îmi dau seama că “Liceenii” a însemnat enorm pentru români şi că filmul place, cumva şi acum, publicului tânăr de azi. Poate că e din nou nevoie de modele pozitive? Mi-ar plăcea să cred asta. Da, am un copil, dar nu simt că am îmbătrânit. Păstrez o curăţenie sufletească apropiată de cea din copilărie, care mă ajută şi-n relaţia cu fiul meu. De fapt, el o întreţine.
■ Ce faci t