In ultimii ani, detinatorii de capital au devenit extrem de prudenti. Activele considerante riscante s-au ieftin masiv, pe masura ce banii au migrat catre asa numitele active sigure. Rezultatul acestei psihologii investitionale s-a regasit in scaderea pietelor de actiuni, a activelor din zonele economice emergente sau de frontiera si in cresterea exponentiala a interesului fata de instrumentele de indatorare emise de catre statele “sigure”, pana la nivelul la care investitorii au acceptat dobanzi negative pentru a-si plasa banii.
Apetitul pentru siguranta, pentru eliminarea sanselor de a inregistra noi pierderi a ghidat pietele spre filozofii investitionale bazate pe instrumente cu venit fix si actiuni defensive. Preferinta pentru lichididate s-a majorat considerabil pe masura ce dorinta de a extinde activitatea prin credit s-a diminuat considerabil. Practic, economia globala a inghetat astepand masuri de stimulare monetara sau interventiile guvernamentale.
In ultima perioada aceasta stare de spirit a inceput sa se schimbe, pe masura ce interventiile bancilor centrale si ale guvernelor au calmat pietele. Reformele structurale incepute in ultimii ani isi arate efectele, indicatorii economicii din cateva economii importante oferind sperante pentru relansarea economiei globale. Treptat si oarecum pe nesimtite, bursele mari au inceput sa creasca, inregistrand anul trecut evolutii cu adevarat pozitive. In acest moment pietele principale s-au apropiat de maximele bursiere din perioada 2007-2008, pe rand, piata americana, germana sau engleza, atingand niveluri nemaintalnite in ultimii 4-5 ani.
Ce inseamna aceste varfuri ale pietelor bursiere? Putem spera ca economia a reintrat intr-un nou ciclu de crestere sau vedem efectele “drogului” monetar folosit de bancile centrale pentru a adormi instinctele investitorilor? Raspuns
