Presiunea societăţii civile din Timişoara asupra Casei Mühle provoacă dureri de cap celor care ani de zile au stat liniştiţi. Zilnic apar noutăţi despre cum a fost acaparată această clădire care se află pe lista de monumente şi cine sunt în spatele acestor afaceri.
Vila aflată la colţul străzii Victor Babeş cu bulevardul Mihai Viteazul, niciodată nu a fost revendicată de urmaşii familiei celui mai important florar din Imperiul Austro-Ungar. Aşa se face că cel care au locuit acolo în chirie până în anul 1990, un ofiţer de Securitate, a cumpărat casa pe legea 112.
Partea interesantă este că nu toată casa a putut fi cumpărată, ci doar o parte. Cealaltă jumătate a aparţinând Primăriei Timişoara.
Baştanii au câştigat lejer în instanţă meciul cu primăria
După ce a cumpărat casa cu bani de nimic, proprietarul a găsit repede un client pentru a se îmbogăţi, chiar dacă Legea 112 interzice vânzarea casei cumpărare timp de zece ani. Cei care au avut bani şi erau dispuşi să cumpere Vila Muhle erau membrii familiei de rromi înstăriţi Stancu.
Pentru a reîntregii clădirea, avocaţii lui Stancu au apelat la justiţie, câştigând fără nicio problemă. În mod ciudat, primăria nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune,
Între timp, au mai avut câteva tranzacţii imobiliare între membrii aceleiaşi familii, iar ultima a avut loc în anul 2011.
Deşi legea spune că toate clădirie aflate în patrimoniu trebuie să treacă prin hotărâre de consiliu local, acest lucru nu s-a întâmplat în acest caz.
“La ultima vânzare, în mai 2011, s-a solicitat ca primăria să îşi exercite dreptul de preemţiune sau nu, având în vedere că face parte din ansamblu de patrimoniu. Nu şi-a exercitat acest drept deşi preţul de vânzare a fost de 100.000 de euro. Probabil că nu s-a pus problema de a cheltui bani pe case. Sper că aceste acte s
