Cei ce regretă azi anii „Epocii de aur” ar trebui să-şi amintească şi aşa ceva. Cei mai tineri trebuie să afle cum a fost!
1 /.
În 1980, alimentele au dispărut brusc din magazinele de profil. Rafturile deveneau tot mai goale. Când se băga carne se lăsa, adeseori, cu bătaie. Găseai din abundenţă, însă, castraveciori bulgăreşti în oţet, tocană de legume, mazăre şi sfeclă la borcan. În anii întunecaţi ce au urmat, zahărul şi uleiul s-au dat pe cartelă. La fel şi pâinea. Benzina devenise un arhaism. Genocidul era, însă, mult mai mare. Laptele, aliment de bază pentru copii, devenise in produs de lux! Silvia Holotiuc, o cititoare a ziarului nostru, rememorează nopţile petrecute la coada din faţa lăptăriei. Femeia avea acasă un bebeluş…
„N-ajungea la toţi, deşi se dădea un litru de persoană!”
Silvia Holotiuc: „Cozile deveniseră o obişnuinţă, lupta pentru supravieţuire era din ce în ce mai dură, iar oamenii tot mai nemiloşi. Lucru, de altfel, firesc. Fiecare voia să mănânce şi mai avea acasă alte guri flămânde. Pentru mine, însă, anul acela, 1980, primul din cei zece care aveau sa urmeze, a fost un calvar. O pedeapsă de neuitat! Născusem şi copilul meu nu tolera niciun alt fel de lapte, decât cel de vacă, de magazin. Trebuia să-l hrănesc, era mult prea mic să-l trec pe hrana diversificată. În primul an de viaţă, laptele i-a fost alimentul de bază. Laptele de magazin. AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. Prostituţia (I): "Duduile veneau de la Casa de comenzi «Marcela»"
Puneam ceasul să sune şi la două noaptea mergeam, mă aşezam la coadă, la magazinul de peste drum. Niciodată n-am reuşit să fiu prima. Erau alţii mai «harnici» decât mine. Cu toată ora din noapte la care se forma coada, laptele nu ajungea la toată lumea, chiar dacă se dădea numai un singur litru.
Frigul îndurat la cozile pentru lapte n-am cum să-l uit. Nu se putea să laşi sticla în seama cuiv
