Este o stare de mare disconfort, care apare din senin, creează spaimă şi poate duce la pierderea controlului, la senzaţia de deces iminent. Din fericire, această manifestare încetează în majoritatea cazurilor în 10-20 de minute sau în câteva zeci de secunde, şi nu reprezintă un pericol vital.
Simptomele şi manifestările pot apărea repede, cu o accentuare graduală maximală, în 5-10 minute. Teamă exagerată, cu nelinişte nervoasă, psiho-motorie, tipic anxioasă, chiar halucinaţii, percepţia că inima bate puternic, iar respiraţiile sunt mult accelerate, până la o stare de sufocare. Nu lipsesc durerea toracică, transpiraţiile reci, durerile la stomac, greaţa, ameţelile, zgomotele în urechi, frisoane sau chiar pierderea cunoştinţei. Atenţie: aceste manifestări sunt foarte asemănătoare cu cele ale atacului de inimă (infarct). Dacă se cunosc antecedente de suferinţă cardiacă, hipertensiune arterială, diabet sau o vizibilă obezitate, persoana trebuie dusă grabnic la spital, pentru tratament intensiv. Adolescenţii şi tinerii adulţi nu sunt printre victimele atacurilor de panică, ele vizând, mai ales, vârstnicii. Aproape în totalitate, aceste manifestări sunt percepute ca având o gravitate fără soluţie de rezolvare, mai ales când atacul apare la persoane stresate, la anxioşi, depresivi, fiind mai tolerat de persoanele calme, relaxate psihic. Crizele de panică pot debuta adesea imaginar, numai la gândul că cel în cauză trebuie să ajungă într-o mare aglomeraţie, ori într-o incintă închisă. Acest tip de atac de panică poate fi datorat unor circumstanţe neuropsihice, stresante în mod permanent, acumulate cu timpul, nesesizate ori percepute, dar ignorate. Organismul uman este dotat natural cu un mecanism complex care pregăteşte răspunsul la expunerea în faţa unui pericol, într-un mod echilibrat, capabil să ducă la evitarea accidentului. Manifest
