Cu pretinsa intenţie de a demonstra ingerinţele în mersul justiţiei comise de preşedintele Băsescu, televiziunea lui Ghiţă face publice nişte înregistrări ale unor convorbiri telefonice (pe care jurnaliştii acelei televiziuni le numesc, din ignoranţă, stenograme) ale lui Puiu Popoviciu, aflate într-un dosar penal al acestuia.

E posibil ca preşedintele Băsescu să fi intervenit în justiţie pentru a-i salva pe unii sponsori ai partidului său. Sau măcar să i se fi cerut să intervină. Toată lumea îşi aduce aminte de bileţelele pe care Băsescu le primea de la actualii colegi de alianţă ai lui Ghiţă pentru a interveni, în favoarea lor, în justiţie. Cert este însă că pe durata mandatelor lui Băsescu au fost destui politicieni care au ajuns în faţa procurorilor, a judecătorilor şi chiar a gardienilor din puşcării. Ceea ce constituie un imens progres faţă de epoca Năstase-Iliescu. În acea vreme doar pesedistul Bivolaru a ajuns să facă închisoare, însă mai puţin de cîte o zi pentru fiecare miliard furat. Şi aceasta doar după ce întreaga mişcare pesedistă, în frunte cu premierul Năstase, a tot tropăit pe treptele tribunalelor pentru a-l scăpa de puşcărie pe Gabriel Bivolaru.

Pînă acum, opinia publică din România ar fi putut crede că tandemul Iliescu-Năstase a influenţat justiţia doar în sensul că ar fi împiedicat-o să se lege de hoţii din politică şi din preajma politicii. Lumea ar fi putut rămîne cu impresia că, buni cititori ai lui Marx, Iliescu şi Năstase ştiau cum se face acumularea primitivă de capital şi, tolerînd furturile, încurajau, de fapt, formarea capitalului românesc în buzunarele politicienilor de toate culorile.

Dezvăluirile televiziunii pesedistului Ghiţă îl pun însă pe Năstase într-o altă lumină decît aceea a unui protector imparţial al politicienilor aflaţi în plină fază a acumulării primitive de capital pe seama statului şi a contribuabilul