“De veghe în lanul de secară”, de J. D. Salinger

Jerome David Salinger (născut în ianuarie 1919, New York, decedat în ianuarie 2010) este cunoscut mai ales pentru romanul său “De veghe în lanul de secară”, dar și pentru firea solitară.

A început să scrie proză scurtă încă din timpul liceului, reușind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. Profund marcat emoțional în urma războiului, scriitorul publică mai multe povestiri din război, cea mai remarcabilă fiind “Pentru Esme – cu dragoste și abjecție”, a cărei voce narativă aparține unui soldat traumatizat .

Succesul romanului “De veghe în lanul de secară” l-a adus pe Salinger în atenția publicului. Din acest motiv, scriitorul s-a izolat și a ales să publice noi scrieri într-un ritm mai lent. După “De veghe în lanul de secară” a urmat volumul “Nouă povestiri” (1953), apoi “Fanny și Zoey” (1961) și “Dulgheri, înălțați grinda acoperișului”.

La câteva decenii după traducerea de referință, Editura Polirom propune o versiune nouă a romanului – cult “De veghe în lanul de secară”.

Situată de ani de zile în topul preferințelor cititorilor din România, cartea continuă să fie, la peste 50 de ani de la apariție, cartea de căpătâi a adolescenței.

“Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum și ai căror părinți s-au născut, probabil, în aceeași perioadă ca și romanul, e că trec prin aceleași episoade, angoase și mirări precum Holden Caulfield. Doar că el nu naviga pe internet și nu folosea atât de des cuvântul «cool». Iar când simțea nevoia să sune o fată de care era îndrăgostit nu apela la facebook, Skype, Twitter, iPhone, ci intra într-o cabină de telefon ori, pur și simplu, renunța. Însă, atunci, ca și acum, problemele adolescenților sunt, în mare parte, la fel și chiar și modul în care sunt rezolvate – pr