Între atâtea temeri ale zilei, îşi face loc în vieţile noastre, parcă din ce în ce mai comod, şi teama de malpraxis. Am auzit cu toţii despre situaţii dramatice, în care pacienţilor li se extirpă cu totul alte organe decât cele afectate. Despre intervenţii ce urmau să aibă loc la braţul stâng, dar, dintr-o "simplă eroare", bolnavul a fost operat la braţul drept. Să fi fost vorba de un medic simpatizant sau adversar al politicii de Dreapta sau de Stânga?! De altfel, s-a demonstrat că oboseala şi opţiunile politice exacerbate au efecte dintre cele mai bizare asupra psihicului.

Ei bine, după atâtea cazuri de malpraxis (conform dicţionarului, eroarea profesională săvârşită - în exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic - generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice), relatate, cu lux de amănunte, în mass-media sau auzite de la colegi, vecini ori amici, românii au început să se teamă de malpraxis mai ceva ca de criză (în paranteză fie spus, o altfel de eroare: planificată). Aşadar, se tem să nu devină victimele vreunui accident, prizonierii unei boli, picată din senin, care i-ar putea trimite direct într-un spital lipsit de medici competenţi, de cadre medicale care încalcă, într-o veselie, Jurământul lui Hipocrate, sau, şi mai trist, în sala de aşteptare a unei policlinici unde nu există "substanţele" necesare pentru efectuarea celor mai simple analize. Şi pe lângă toate astea, medicii atrag atenţia asupra fapului că între minte şi trup este un continuu dialog. Unul care poate ajunge fix în planul inconştient. Adică, orice boală poate surveni pe un fundal unde îşi fac de cap neliniştile, temerile, grijile mari, emoţiile negative puternice sau moartea cuiva drag. Altfel spus, oricine este predispus la un cancer, la un diabet, l