Aroganță. Asta văd la liberali, în fiecare zi. Dar nu e acea aroganță specifică celor care susțin valorile liberale, aroganța plăcută a oamenilor care au reușit în viață, care sunt propriii lor stăpâni, care nu datorează nimic nimănui, care asigură pâinea multor familii, prin afacerile pe care le derulează, care aduc plus valoare, care sunt, până la urmă, motorul unei economii. Nu, aroganța PNL este aroganța prostului. Aroganța prostului care a ajuns să aibă putere. Prostul suprem al PNL se numește Crin Antonescu. El e ză madăr end ză fadăr. În jos, toată osatura partidului arată precum șeful suprem. La Prahova, de pildă, personajul sinistru Mircea Roșca, un semianalfabet ajuns, nu se știe în baza căror competențe, peste noapte, șef de filială, nu are nici o problemă să o execute pe Adriana Săftoiu, călcând în picioare toate regulile interne ale partidului, doar pentru că așa a cerut șeful de la București, dornic să dea un exemplu, să arate că e puternic.

În politica românească, deci și în PNL, nu mai putem vorbi de imoralitate. Asta ar însemna să ne raportăm la ceva norme. Nu, ce se întâmplă în PNL, de pildă, partid ajuns, incredibil, să fie condus precum o structură mafiotă, unde cei care mișcă-n front sunt executați imediat, fără a avea dreptul să se apere, asta este chestiune ce ține de amoralitate. Oamenii ăștia nu doar își încalcă propriile reguli, dar nu se mai raportează la nici un fel de precept moral. Ceea ce îi face mici, foarte mici. Mici, dar foarte periculoși. Practic, acum, dacă vrei să intri într-un partid, nu o mai poți face decât dacă ești de acord cu cei care conduc, în momentul respectiv, acel partid. Toți oamenii lui Semcu, de pildă, au fost dați afară din PNL Prahova. Nu pentru că nu erau liberali, nu pentru că nu achiesau la valorile partidului, ci pentru că îi erau fideli fostului. În acest fel, considerând că principalul scop al unu