Vestea a cazut ca o lovitura in moalele capului. Barbosul simpatic de la Romania TV, seara de seara de planton in picioare cu fata la public, a suferit un atac cerebral! Catalin Striblea, tanarul cu voce morocanoasa si blanda, urma sa fie operat de urgenta. Pentru un om de televiziune o astfel de tragedie lasa doua urme adanci. Prima, provocata de traumele medicale in sine, a doua, reprezentata de golul lasat in platou de o vedeta consacrata a postului TV, in masura sa sporeasca suferinta.
Nu l-am urmarit pe Catalin Striblea de la inceputurile RTV, dupa ruptura din sanul Realitatii si inhamarea sa in noua aventura mediatica. Mi-am fixat atentia asupra televiziunii sale odata cu noua provocare de la Reporter Virtual. Cum era si normal, am vazut si bune, si rele. Plusuri si minusuri firesti ale unei constructii noi, intr-o piata nebuna precum cea romaneasca. Vor mai fi destule clinciuri intre noi, cum vor mai fi si intre jurnalistii RTV si invitatii lor. Vor mai exista probabil si derapaje precum cel din cazul “Sergiu Nicolaescu”, dupa cum vor aparea si exagerari din partea observatorilor media si a competitorilor Romaniei TV. Dar dincolo de toate aceste amanunte trecatoare ramane absenta celor care schimba realitatea ( cu “r” mic), cu sau fara voia noastra.
Cand oameni care conteaza in peisaj, cum este si Catalin, lipsesc dintr-un motiv sau altul, atunci simtim cel mai bine cat de mult doare absenta lor. Ma doare lipsa lui din studioul RTV, asa cum il doare pe el urma anatomica lasata de atacul cerebral care l-a trimis pe patul de spital. Ma uit la emisiunea lui si simt un mare gol uman si profesional. Colegii il acopera cum pot mai bine, dar Catalin a lasat o urma brazdata atat de adanc pe trupul locului acela incat si daca ai intesa studioul doar cu premianti Pulitzer n-ai acoperi gaura din fata camerelor TV.
N-am mai vorbit de multa vreme cu el.
