Motto:

„Atunci nevasta mea să învârtească larâşniţă pentru altul,

şi alţii să aibă parte de ea” (Iov, 31,10)

Am ales drept motto un pasaj biblic, unde cele două cuvinte ale căror origini le căutăm apar împreună în textul latin, în acelaşi verset al cărţii lui Iov: „Scortum alterius sit uxor mea, et super illam incurventur alii”.

Cum vedem, versiunea românească nu corespunde cuvânt cu cuvânt textului latin pe care l-am reprodus mai sus. Fiind vorba de o chestiune delicată, nu e de mirare că a intrat în joc, în chip oportun, iscusinţa expresiei aluzive.

Vulgata, însă, foloseşte cele două cuvinte–etimon, anume scortum şi (in)curvare.

Rămânând pe teren latinesc, să ne oprim şi la alte atestări, atât la scriitorii laici, cât şi la Ieronim, în textul Vulgatei. În excelentul dicţionar al lui Guţu, scortum, -i are următoarele accepţii: 1. (rar) piele; 2. (frecv.) prostituată PL. ş.a.; (despre bărbat) prostituat CIC. Din aceeaşi familie sunt cuvintele scortator, -oris = bărbat muieratic şi scortatio, -onis = curvăsărie. Scortum scorteum, la Apuleius, este prostituata zbârcită.

Trecând la curvo,-are = a îndoi, a încovoia, să reţinem o accepţie figurată care pregăteşte terenul pentru evoluţia ulterioară, anume a „îndupleca” pe cineva, fie prin lacrimi, fie prin senzualitatea bine controlată a seducţiei erotice. Exemplul e luat din Horaţiu: Nec vir te curvat = nici nu te înduplecă vreun bărbat.

Revenind la Biblie, trebuie să spunem pentru că pasajul din Iov e pur ipotetic. Cap. 31 se intitulează de altfel Viaţa curată a lui Iov, iar versetul reprodus în motto e precedat de asigurarea că el, Iov, nu s-a lăsat sedus de femeile destrăbălate : „Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat la pândă la uşa aproapelui meu” (31, 9), atunci, şi abia „atunci nevasta mea să învârtească la râşniţă pentru altul, şi alţi