XXIII La 19 ianuarie 1990, a fost fondat „Curierul de Vâlcea”, primul cotidian particular independent din România post-comunistă. Prima sa ediţie a apărut a treia zi, în 22 ianuarie, pornind tocmai la momentul trebuitor către mii de cititori, în acele zile sângeroase și tulburi. Aşadar, peste ziarul „Oaste a Ţării şi model cultural”, cum l-a numit regretatul scriitor şi om de cultură Artur Silvestri, a mai trecut un an, el se prezintă în faţa cititorilor săi, la a XXIII-a aniversare, ca o publicaţie de prestigiu, dar şi cu năzuinţa de a face mâine mai mult şi mai bine, respectând statutul său de ziar independent aflat în slujba opiniei publice şi nu a celor care se erijează în purtătorii ei de cuvânt. În PROGRAMUL publicat în primul său număr, căruia i-am rămas fideli de-a lungul anilor, s-a prevăzut că, întotdeauna, „vom acorda prioritate tinerilor și ideilor tinere”. Aşa vom face şi de-acum încolo, fiindcă, sunt convins, numai în acest mod vom servi cititorii şi adevărul. De altfel, pe frontispiciul fiecărei ediții a ziarului stă scris, permanent: Orice adevăr merită citit! Ioan BARBU
Cuvinte emoționante de ziua ziarului
Dragi colegi, pălmaşi cu condeiul la ziarul „Curierul de Vâlcea”, Sâmbătă, 19 ianuarie, veţi aniversa 23 de ani de la apariţia publicaţiei voastre – primul ziar privat din România şi unul din puţinele, dacă nu singurul, care a supravieţuit în această originală şi nenorocită tranziţie românească spre nicăieri. A supravieţuit? – zic. Nu! A vieţuit! Puternic şi involt, prin pana voastră, slujitorii lui; prin demnitatea şi măreţia celui ce s-a aflat mereu la timonă, Ioan Barbu. S-au mai schimbat mateloţii/surugii, s-au mai schimbat ofiţerii de cart, dar el, Ioan Barbu, a rămas neclintit, în furtună şi pe timp senin, credincios idealurilor sale, idealurilor cititorilor, ale celorlalţi compatrioţi. Observ că acum se află la
