O fraudă bancară de proporţii se târâie prin dosarele temperate de DNA. Subiectul pare încâlcit, deşi probele sunt limpezi, pentru a demonstra vinovăţiile în acest caz. Dar, aşa cum ne-a obişnuit DNA, acuzele curg doar într-o singură parte atunci când este vorba despre personaje politice.

Cei legaţi de Ion Iliescu prin cariera politică, simpatii sau activitate publică îşi găsesc mai greu dreptatea de când justiţia şi-a câştigat “independenţa”.

Cazul pe care îl prezentam îl are în centru pe Dorin Lazăr Maior, conducătorul unei organizaţii de revoluţionari, care nu a acceptat interpretările teoretice despre “lovitura de stat” şi nu a intrat în jocul politic al preşedintelui Băsescu Traian, care viza izolarea lui Ion Iliescu şi a grupului politic constituit în decembrie.

După mecanismul cunoscut, pentru “îndoirea” lui Dorin Lazăr Maior, şeful revoluţionarilor braşoveni şi fost deputat, a fost pusă în mişcare o operaţiune de intimidare. Mijloacele au fost mai sofisticate, aplicându-se tehnica lovirii “subiectului” la buzunar, constrângerea economică vizând o primă etapă a presiunilor politice. În 2006, Maior şi asociatul său din grupul de firme au observat mişcări surprinzătoare în conturile lor bancare operate de sucursala din Braşov a Băncii Romextera.

Dorind să descifreze aceste operaţiuni au înţeles că respectiva bancă efectua operaţiuni de creditare fără ca titularii să solicite bani, iar din împrumuturile “acordate” fără respectarea unor norme bancare minime se făceau plăţi în contul altor firme. În decembrie 2006, când Dorin Lazăr şi Ovidiu Tition, partenerul său, erau edificaţi asupra mecanismului fraudulos al băncii care le îndrepta afacerea spre faliment, au fost prinşi în capcana unui aşa-zis flagrant şi arestaţi. Denunţătorii erau chiar cei care le umblau în conturi şi benficiau de banii băncii prin “trambulina” firmelor lui Maior, fă