În ultimii ani, părintele Savatie Baştovoi a devenit un nume de referinţă pentru ortodocşii din România şi Basarabia.
Autor a numeroase volume de proză şi poezie, deopotrivă scriitor ficţional şi eseist tradiţionalist, este laureat al mai multor premii literare şi e menţionat în câteva cărţi de critică şi istorie literară. Dintre volumele sale mai importante, care au cunoscut mai multe ediţii şi au fost traduse în limbi străine, amintim: Elefantul promis (poezie, 1996), Iepurii nu mor (roman, 2001;), Nebunul (roman, 2006), Ortodoxia pentru postmodernişti (eseu), Între Freud şi Hristos (eseu), A iubi înseamnă a ierta (eseu), Audienţă la un demon mut (roman), Diavolul este politic corect (roman), Fuga spre câmpul cu ciori - amintiri dintr-o copilărie ateistă (roman).
Tirajele însumate ale cărţilor sale sunt de câteva sute de mii de exemplare. Aceste cărţi, conferinţele publice pe care le-a susţinut şi participarea la emisiuni de televiziune au făcut din părintele Savatie un reper mai ales pentru tinerii cu dorinţa de îmbunătăţire duhovnicească. Văzându-i fervoarea ortodoxă, n-ai bănui că acest monah încă tânăr a fost un ateu convins şi un artist postmodern de vârf.
Născut pe 4 august 1976, la Chişinău, într-o familie de atei, cu un tată propagandist comunist, Ştefan Baştovoi a absolvit Liceul de Artă "Octav Băncilă" la Iaşi. Pe când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru Dumnezeu, care l-a consacrat ca poet. Tot în timpul liceului a avut o revelaţie care l-a făcut să creadă în Hristos şi să devină un apologet ortodox. A urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea de Vest Timişoara. Publicase câteva volume de poezie şi căpătase o oarecare notorietate, când a abandonat totul şi, în 1998, a intrat frate la Mânăstirea Noul Neamţ din Republica Moldova, unde vieţui