Este justitia sufocatã de dosare? La Judecãtoria Petrosani, cel putin un judecãtor nu pare coplesit de muncã, dacã într-o banalã cauzã de divort cere, la fiecare termen timp de sase luni, aceeasi dovadã a rezidentei, care existã deja la dosar sub vreo 11 forme. Si încã o mai cere…

Libertatea justitiei îl face pe judecãtor sã fie Dumnezeul din sala pasilor pierduti, care impune si dispune cursul unor destine functie de constiinta sa. Oameni aflati în situatii dramatice, altii care vor sã-si câstige drepturile pentru a trãi vertical, altii care îsi fac ordine în viata etc., stau cu cãciula în mânã si cu spatele usor plecat în fata judecãtorului care le va schimba viata într-un fel sau altul. Responsabilitãti uriase apasã pe umerii judecãtorului încãrcat de multititudinea dosarelor pe care le bãnuiesti dupã lista lungã a cauzelor afisate…

”Zeul destinelor” o tine pe a lui…

Cu voie sau fãrã voie am ”monitorizat” un judecãtor pe câteva cauze.

Este vorba de judecãtor Ionela Simona Balaure, care probabil datoritã presiunii volumului de muncã trateazã împricinatii, avocatii acestora, când cu multã cãldurã, protector, uman si cu întelegere, când cu ”sictir”, cerându-le o probã, iar la urmãtorul termen când cerinta i-a fost îndepãlinitã, avocatul aflã cã nu a înteles, cã nu a fost atent, cã a fost nervos si cu capul în nori si nu a adus ce i s-a cerut etc. Doar cã în sala ”zeului destinelor” familiile împricinatilor îsi notaserã constiincioase pretentiile celui ce judecã, înregistrarea sedintei stând si ea mãrturie a ziselor sale. Bulversati, dar supusi, împricinatii se conformeazã o datã si încã o datã, aducând probe la probe, dovadã la dovadã cãutând solutii pentru a intra în voia judecãtorului.

Uneori situatia este de râs-a plâns pentru cã logica dispare, iar obsesia judecãtorului de genul ”halatul, unde-i halatul” e demnã de show-uri tv. Asa