Noul ministru al Sănătăţii, Eugen Nico­lăescu, a declarat zilele trecute că prin con­tractul-cadru care va intra în vigoare de la 1 martie va fi sistată finanţarea din fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a unităţilor spitaliceşti private şi că, în urma aplicării aces­tei măsuri, spitalele publice vor avea un buget cu aproxi­mativ 10% mai mare.

Vestea a şocat prin ra­di­calismul solu­­ţiei, venită toc­mai de la un ministru liberal, dar, mai ales, prin faptul că a căzut, pur şi simplu, din senin, anunţată, în mod ciudat, sâm­bătă la prânz, undeva în provincie, la Târgu Mureş. Deta­liile şi argumentele au venit apoi cu pipeta, iar premierul însuşi a ieşit cu de­claraţia de susţinere a ideii subal­ter­nului său, abia la câteva zile după ce ana­lişti, specia­lişti, dar şi simpli pacienţi în­tor­seseră deja proiectul pe toate părţile.

Ideii lui Eugen Nicolăescu i s-au reproşat multe, de la populism la cinism. Argumen­tele economice solide s-au pronunţat împo­triva sistării decontărilor pentru serviciile oferite asiguraţilor de spitalele private. S-a redeschis "dosarul" şpăgilor, fără de care nu ai nici o şansă în spitalele de stat, şpăgi care, spun pacienţi păţiţi, concurează preţurile de listă ale privaţilor. S-a readus în discuţie mi­zeria din clinicile publice, s-au remarcat efectele pozitive ale concurenţei dintre spi­talele de stat şi cele private. Nu a fost uitată nici "duplicitatea" public-privat, practicată de multe cadre medicale... În fine, o întreagă polemică, plină de nuanţe, s-a iscat după anunţul ministrului Sănătăţii, până când Guvernul să vină, prin Victor Ponta, cu un punct de vedere explicit: Guvernul nu crede în ideea de concurenţă între stat şi privat. Cine are un salariu sub medie nu şi-ar per­mite niciodată o clinică privată, iar cine şi-o permitea până acum şi-ar permite-o, cu un oarecare efort, şi de acum înainte, iar