La 18 ianuarie 1879, într-o joi, la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a reprezentat, pentru prima oară, “O noapte furtunoasă”, o comedie de I.L. Caragiale. Autorul avea doar 27 de ani.

Nu se ştie de ce numele dramaturgului n-a apărut pe afiş, dar toată lumea ştia despre cine e vorba! Şerban Cioculescu, în “Carageliana”, spune că însuşi Caragiale a cerut să nu i se pună numele pe afiş.

În jurul piesei era vâlvă mare, iar Caragiale tradusese “Roma învinsă” a lui Parodi, o transpunere în versuri care a avut succes. Avem şi o mărturie a unui urmaş al lui Nicolae Bălcescu, Zoe Bălcescu:

“Ieri-seară am fost la Teatrul Românesc mai mulţi: Maiorescu, Rosetti, Mite Kremnitz, noi Bălceştii. Se juca premiera «Nopţii furtunoase» – un tânăr autor care se dezvoltă sub aripa protegnitoare a lui Maiorescu.

Eram în lojă, şi el a venit la noi şi-ţi era milă să-l vezi palid şi tremurând, blestemând ceasul când îi venise ideea să o scrie, totuşi, teatrul era plin şi piesa a avut un succes cumplit. La invitaţia lui Maiorescu, am mers cu toţii la el, în cinstea tânărului Caragiale. Erau de faţă Zizi Cantacuzino, Eminescu, Slavici, Caragiale, şi am stat mult după miezul nopţii”.

Dar presa i-a fost ostilă lui Caragiale. Până şi colegul său de redacţie, Ion Slavici, care era un sever moralist şi un pudic, a spus că adulterul nu poate fi subiect de comedie.

În presă, piesa a apărut ca imorală şi fără haz, prost scrisă. Peste două zile a fost o adevărată revoltă ziaristică, cerând chiar guvernului încetarea subvenţiei de stat.

Directorul Ion Ghica, disperat, a cenzurat textul, Caragiale văzând cu stupoare la următorul spectacol schimbarea finalului care era socotit foarte indecent. De unde la primul spectacol a avut succes, la al doilea a fost huiduit şi fluierat!

În afara indecenţei, Garda Civică era scandalizată pentr