Instanţa arată că, deşi Gheorghe Copos a negat faptul că a avut cunoştinţă de contractul fals în cazul transferului lui Cristian Dulca, susţinerile lui sunt infirmate de probe care relevă că patronul Rapid a fost iniţiatorul şi beneficiarul acestei activităţi ilicite, scopul fiind obţinerea de bani

Curtea de Apel Bucureşti arată, în motivarea deciziei de condamnare a lui Gheorghe Copos în dosarul Transferurilor de jucători, că acesta "a negat faptul că ar fi avut cunoştinţă de contractul fals, susţinând că transferul jucătorului Dulca reprezintă o operaţie unică ce s-a finalizat prin două contracte: un contract de mandat în care s-a prevăzut că suma de transfer este de 450.000 de dolari, iar ceea ce depăşeşte această sumă reprezintă comisionul agenţilor, respectiv un contract de transfer în care agenţii au inclus şi comisionul lor, plătibil de către cumpărător şi care a şi fost achitat acestora, comisionul fiind în sumă de 150.000 de dolari".

"Susţinerile inculpatului sunt infirmate de probele administrate, anterior expuse, care dovedesc cert că Gheorghe Copos a fost iniţiatorul şi beneficiarul acestei activităţi ilicite, scopul urmărit de inculpat, prin ascunderea contractului real de transfer, fiind obţinerea pentru sine a unui folos material injust, respectiv suma de 480.000 de dolari, reprezentând diferenţa dintre suma reală de transfer(600.000 de dolari) şi suma menţionată în contractul fals (120.000 de dolari ce au fost înregistraţi de club la data transferului) şi care reprezintă prejudiciul suferit de Clubul Rapid Bucureşti", se arată în documentul citat.

Curtea mai arată că, ulterior dovedirii caracterului fals al contractului, în contabilitatea clubului a fost înregistrată şi suma de 330.000 de dolari, "nu are din punct de vedere juridic decât semnificaţia unei acoperiri parţiale a prejudiciului, în condiţiile în care urmarea materia