Din nebunia cotidiană presărată de can-canuri şi ştiri senzaţionale mă opresc, astăzi 18 ianuarie 2013 şi citesc nedumerit, pe un motor de stiri aproape anonim, un scurt text, text ce comemorează trecerea în lumea celor drepţi, acum 4 ani, a poetului Grigore Vieru.

Îmi aduc aminte de câteva poezii ale maestrului citite şi recitate de-a lungul timpului şi deschid un motor de căutare pentru a asculta una din ele . Prima pe care o găsesc se numeşte „În limba ta” şi e recitată de Fuego. De care mulţi râd sau fac haz pe motiv că e prea comercial de altfel. O reascult o dată, de două ori, de trei ori şi rămân ca de fiecare dată fără cuvinte. Fără cuvintele care ar putea întreba de ce este mai interesantă astăzi pentru presa noastră stirea cum că ”Ileanca Vadici a rămas însărcinată cu un fotbalist de naţională“ sau că “Andreea Marin va întâlni un bărbat cu bani”. Sau cu ce sunt mai interesante, mai duioase şi mai profunde ştirile bombă despre iubitele fotbaliştilor sau cele referitoare la condamnarea lui Cioacă. Dar nu am acele cuvine aşa că prefer să ascult, iar şi iar ,această poezie superbă:

"In aceeasi limba

Toata lumea plange,

In aceeasi limba

Rade un pamant.

Ci doar in limba ta

Durerea poti s-o mangai,

Iar bucuria

S-o preschimbi in cant.

In limba ta

Ti-e dor de mama,

Si vinul e mai vin,

Si pranzul e mai pranz.

Si doar in limba ta

Poti rade singur,

Si doar in limba ta

Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti

Nici plange si nici rade,

Cand nu poti mangaia

Si nici canta,

Cu-al tau pamant,

Cu cerul tau in fata,

Tu taci atuncea

Tot in limba ta. "