Cine sîntem? Încotro ne îndreptăm? De ani buni tot aud că românii în sus și românii în jos. Că noi, europenii. Că ei, americanii. Că ei, asiaticii, evreii, arabii, mai știu eu cine. Hinduși sau budiști, islamiști sau creștini, lumea e una. Și noi pe acolo. Cu specific național, cu globalizare cu tot. Și mai aud de ani în șir că sîntem pe un drum greșit. Eu, unul, nu văd drumul. Nu-mi dau seama dacă e bun sau rău. Pe străzi n-ai loc de mașini, mallurile sînt pline, ca și restaurantele, care se înmulțesc precum ciupercile după ploaie, hotelurile gem de cheflii și de schiori, concedii, botezuri, festivaluri, dezbateri, trăncăneala și văicăreala ca sport național.
Aici. În România. Noi, românii. Dacă mi se dă voie și mie. Și dacă nu sînt expediat la armenii lui Pambuccian.
Deci. Criză, necriză, cu PDL sau USL, cu președinte suspendat sau cu care coabităm bine mersi, se trăiește aici, în România. Am intrat în NATO și UE fără să deslușim bine dacă e bine sau rău. Era necesar. Fără alternative.
Sîntem ce-am fost și vom fi. Români. Europeni. Cetățeni ai acestei planete deja suprapopulate. Unde popoare și religii, ideologii și culturi diferite se intersectează. Se dușmănesc sau se tolerează.
Ne căutăm o nouă identitate? Cine sîntem? Ca popor? Ca indivizi? Multe interogații. Nedumeriri.
În plan politic, noul an 2013, după ce am scăpat de Apocalipsa mult (și inutil) trîmbițată, a început deja sub semnul loviturilor contondente. Justiția e în clocot. Vînzoleală mare. Că CSM cu Schmidt-Hăineală, că Alina Ghica, că inubliabilul Danileț, că e legal, că n-a fost, că e moral, că n-ar fi, părțile sînt deja la cuțite. Cu ANI-ul pilotat de un anume Georgescu avem alt serial în toată regula. Care pe care. Sigur că nimeni nu se aștepta la liniștea mult clamată și în anii de vibrantă democrație a majorității FSN-ului, dar este mai mult
