Armate întregi de psihologi, sociologi şi alte categorii profesionale au descins val-vârtej în judeţ pentru a identifica eventualele cazuri de hărţuire sexuală din inspectoratul cât se poate de judeţean al purtătorilor de uniformă. Surse bine informate susţin că purtătoarele de uniformă nu s-au plâns de nimic, semn al armoniei perfecte în relaţia bărbat-femeie. Este, totuşi, o găluşcă greu de înghiţit. Ajunge dacă luăm în calcul comportamentul vizibil libidinos al unor poliţişti faţă de sexul frumos. Aceştia nici măcar nu se sinchisesc să îşi voaleze intenţiile în spatele unor fraze cu dublu sens, acostând domnişoare şi doamne la drumul mare, ori de câte ori au ocazia. Iar cei mai bravi sunt cei de la Rutieră, de departe. În aceste condiţii ne miră că taman în secţiile de poliţie, în spatele uşilor închise, aceştia s-ar putea abţine. Dacă mai punem la socoteală şi ţinuta de sexi-poliţiste a unor cadre, putem spune că asistăm la un fel de hărţuire cu consimţământ. Ancheta s-ar putea extinde şi asupra frontieriştilor. Nu de alta, dar sunt de notorietate cazurile patrulelor mixte în care aceştia s-au împerecheat prin boscheţi, prin birouri sau în maşina de serviciu. Aici s-ar putea conspecta conţinutul unor dosare de divorţ. De departe, cele mai mari curvăsării s-au petrecut în şcolile de pregătire ale agenţilor de poliţie de prin ţară, acolo mai multe frontieriste “prestau” pentru sume cuprinse între 50 şi 100 de lei. Iar acele domniţe, cam în număr de cinci, prestează şi acum în haina statului. Dacă am exclude faptul că aceste interviuri cu echipele IGPR nu sunt obligatorii, s-ar putea introduce cea mai sigură metodă de aflare a adevărului: detectorul de minciuni. Dar cum adevărul este prea greu de suportat de sistem, putând crea un val seismic cu prea multe grade pe scara valorilor umane, este mai indicată eliminarea acurateţei. Vorba bancului: “Cum salve