Cred că este o enormă greşeală să vorbim despre ceea ce întâmplă acum în Algeria ca despre o simplă luare de ostatici. Asta înseamnă că fie nu înţelegi nimic din ceea ce se petrece acolo, fie nu ai datele necesare pentru situarea evenimentului în context şi a desluşi avertismentul major pe care încearcă să-l transmită reţele teroriste.
Unul dintre scenariile pe care le studiază de ani de zile experţii serviciilor de securitate şi planificatorii operaţiunilor speciale este luarea de ostatici demonstrativă în interiorul sau în apropierea unor complexe industriale care adăpostesc instalaţii petroliere. Asta în primul rând în zona de acţiune directă şi imediată a organizaţiilor teroriste din Orientul Mijlociu, Maghreb şi centrul Africii dar şi, prin extensie oricând posibilă, în state din ale zone ale lumii.
Nu e nimic nou, manualele teroriştilor prevedeau un asemenea tip de acţiuni de foarte mult timp, procedeul a fost împrumutat şi de state care, precum Irakul sau Iranul, au ameninţat sau ameninţă că, în caz de atac asupra teritoriului lor naţional, vor produce explozii enorme atât în câmpurile de extracţie cât şi în instalaţiile de rafinare. Amintiţi-va, irakienii au şi făcut-o.
Primul avertisment dat de evenimentele încă în curs de desfăşurare în Algeria este că reţelele teroriste au reluat scenariul şi sunt pe cale să atace ţinte din această zonă specifică a infrastructurilor strategice. Un gest cu valoare operaţională evidentă dar şi simbolică, deoarece, aşa cum au spus-o de-a lungul timpului foarte mulţi dintre liderii organizaţiilor teroriste islamice, instalaţiile petroliere sunt imaginea prezenţei ocupantului străin care exploatează resursele naţionale şi perverteşte clasa politică, completă coruptă şi vândută interselor străine.
Al doilea avertisment este că evenimentele au şi un mesaj ideologic foarte limpede. În cazul atacului din Alg
