În ultima decadă a luni septembrie 2012 am participat, la Nicholasville, în Kentucky, la reînscenarea unui episod din Războiul Civil organizată la Camp Nelson, o fostă bază nordistă de aprovizionare şi de antrenare a primelor regimente de culoare din timpul conflictului fratricid ce a dezbinat naţiunea americană. Este greu să îţi transporţi, peste ocean, cortul individual, uniforma, întregul echipament şi armament, mai ales atuncea când eşti un "virginian valah" aşa cum eram eu, adică soldat din Regimentul 1 Infanterie de Voluntari din Virginia dar venind tocmai din România. Aşa că luasem la mine doar minimul necesar (pantalonii, chipiul, ghetele şi cămaşa). Dar, la destinaţie, eram aşteptat de o inimoasă familie de vivandieri (sutler în termeni locali), Julie şi Kenneth Greene din Ohio, pe care îi cunoscusem, cu ani în urmă, la un alt spectacol de istorie vie (living history), la Alliance, OH. Ştiindu-mă pasionat de asemenea evenimente dar în dificultate de a poseda toate cele necesare unui soldat în campanie din cauza distanţei de la care veneam, îmi promiseseră ajutorul şi găzduirea în cortul lor încăpător.

Am ajuns la Camp Nelson pe la orele 19, când se însera. Am fost întâmpinat de un domn afro-american, cu mustaţă căruntă. Mi-a întins, prieteneşte, mâna. "You must be the Romanian re-enactor." I-am confirmat că acela sunt. S-a întors către un alb care, cu un condei în mână, stătea la un pupitru format dintr-o scândură aşezată pe două butoaie unde se înregistrau participanţii: "Look, this is our Romanian guest." - i-a spus acestuia, apoi, către mine - "Welcome!" Participarea mea era deja anunţată şi aşteptată, după câte se vedea. Domnul cel curtenitor - care făcea parte din comitetul de organizare - s-a oferit să mă ajute la căratul bagajelor, dar am declinat propunerea. M-am îndreptat către unul dintre corturile foarte mari, cât o sală de mese, în care