Alexandru Gaiţă – Arhivele Naţionale Buzău

Valea Nucului de astăzi a fost sat mixt, deşi la origini a fost moşnenesc. Va fi grafiat, în trecerea timpului, şi sub forma de Urlatu. Primele atestări documentare sunt legate de un popa Moş şi un Ciolan care cumpărau părţile lui Nan şi ale lui Stan spre 1540.

Cetele moşneneşti ale lui Miclea, Mircea, Negruş, Cârstian, Dragomir şi Lupea obţineau întărirea ocinelor lor la 25 mai 1554. Miclea se văzuse contestat de Cerboaia, care revendica jumătate din partea sa. Domnia îi va impune lui Miclea şi cetaşilor săi să aducă 24 de martori, ceea ce este oarecum neobişnuit, trecându-se peste norma obişnuită de şase sau 12 martori. Moşnenii vor reuşi să aducă cei 24 de martori, astfel că Cerboaia va pierde procesul.

Sub Alexandru Vodă, în 7 septembrie 1570, lui Vlad şi cetaşilor săi din Urlători li se întărea ocina ce avea hotarele stabilite „peste apa Buzăului, până în matca veche, pentru că a trecut hotarul lui Bolea peste Buzău în vechea matcă; astfel au trecut şi ocina Urlătorilor, pentru că acolo au fost hotarul vechi şi a fost şi hotarul Cândeştilor, iar acolo, în matca veche, de moştenire”. Cei din Cândeşti – Văsiiu, Călin şi alţii – vor trece în ocina Urlătorilor şi vor ara pământul, de unde conflictul. Urlătorii închinând hatalamul, iar Cândeştii fugind „au rămas de lege dinaintea domniei mele, ca mai mult amestec să nu aibă cu acea ocină a Urlătorilor”, aşa cum se scria în documentul de la Târgovişte din vremea lui Alexandru Mircea Vodă. Mai târziu (1775) se arăta „Dacă vreun plugar, intrând într-un loc fără ştirea stăpânului pământului, îl va ara sau îl va semăna, să nu ia nimic nici pentru munca lui, nici pentru arătură, nici roadă nici sămânţă, nici măcar sămânţa pusă în pământ”.

Un Negruş şi un Mircea obţineau în 18 martie 1577 întărire domnească pentru o ocină la Aldeni. În continuarea docu