Aniversarea, la 15 ianuarie, a 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, a fost marcată de toate televiziunile, fiecare după posibilităţi şi grad de înţelegere, după sensibilităţi şi pricepere editorială.
Mi-a atras atenţia în mod deosebit emisiunea "Mari Români: Mihai Eminescu", realizată de Camelia Robe, coordonată de Ruxandra Ţuchel şi interpretată de Andrei Gheorghe. Mărturisesc că, de-a lungul timpului, n-am avut o simpatie prea mare pentru domnul Gheorghe. Ca urmare, mă aşteptam ca şi de această dată să nu zăbovesc prea mult înainte de a uza de dreptul la telecomandă. Din fericire, n-a fost cazul. Pentru că aşa cum a vorbit Gheorghe despre Eminescu l-ar scoate din apatie şi pe ultimul bucher dintr-a noua... Utilizându-şi toate atu-urile actoriceşti, toată iubirea de care e capabil, şi mobilizând toată revolta intelectuală a posterităţii genialului poet, realizatorul TV s-a întrecut pe sine. A recitat din marile poeme, a citit din articolele politice, a citat mărturii ale timpului şi a condamnat cu voce înaltă, în stilul caracteristic, contemporaneitatea lui Eminescu, laşitatea şi obtuzitatea liberalilor şi conservatorilor, micimea unor figuri aparent ilustre, tragicul destin al "albatrosului" de la Ipoteşti, care ajunsese în dizgraţia epocii corupte şi venale. Desigur, Andrei Gheorghe n-a putut aduce noutăţi despre viaţa lui Eminescu; în schimb, ne-a propus un spectacol... didactic, pe care să-l înţeleagă şi repetenţii clasei, un model demn de urmat de către orice profesor de liceu care se respectă. "Nu bolile lui Eminescu contează", spune, printre altele, A.G., "mai degrabă contează bolile neamului său. Ce contează e să-i citim opera poetică, publicistică, narativă... s-o citim, s-o citim, s-o citim cu adevărat!". Amintind că fiecare oraş din România are o stradă "Mihai Eminescu", Andrei Gheorghe ajunge să descrie astfel respe
