Incinerarea asta a lui Sergiu Nicolaescu i-a cam speriat pe preoţi, care încearcă acum să se regrupeze şi să contraatace. În primă fază, n-au prea ştiut cum să reacţioneze şi au mers pe ideea că nu putem ajunge în Rai sub formă de cenuşă, mai ales că la început trebuie să trecem în picioare prin tunelul ăla luminos. Aşa că au recomandat fierbinte băgarea trupului în coşciug şi introducerea lui în pământ, totul pe un fond de slujbe şi jale.

Apoi, şi-au mai revenit un pic şi au venit cu nişte citate din Biblie, în care se spunea că trebuie respectat trupul şi după moarte, iar punerea lui pe grătar (la figurat, vorbind) contravine învăţăturilor lui Iisus. Respectat înseamnă ca decedatul să fie spălat, îmbrăcat în costumul lui bun, prevăzut cu vată în nas, introdus în coşciug, plimbat prin mijlocul comunităţii şi după aia dat la viermi. Totul cu acordul unui preot, care negociază cu forţele divine trecerea graniţei. Arderea nu înseamnă respect pentru trup, chiar dacă bagi mortul într-un şemineu de fiţe.

BOR a mers mai departe şi ne-a spus de unde vine respectul pentru trup: „Din pământ am venit şi în pământ trebuie să ne întoarcem”. Şi aici cam au dreptate, pentru că, de exemplu, domnu’ Sergiu vroia ca cenuşa să fie aruncată în mare, ori noi ştim bine că Domnul nu ne-a creat pe plaja de la Costineşti. Clar e că trebuie să ne întoarcem în pământ, îmbrăcaţi frumos şi neapărat iertaţi de păcate. Şi în starea asta ştim că nu putem ajunge singuri, ci doar cu ajutorul preoţilor.

Acum vreo două zile au venit şi cu un citat din părintele Stăniloaie şi chiar ne-au invitat să închidem uşile şi să ne ardem în case, dacă avem astfel de gânduri. Ar face orice, numai ca lumea să nu renunţe la înmormântarea clasică şi bănuiesc că în curând vor scoate din arhive o culegere de blesteme, pentru cei care apelează la foc şi care îşi fac ghiuluri din rudele decedate. Şi,