Nelinişte mare printre simpatizanţii fondatorului conservator: când va depune jurământul de senator, pentru a putea împlini nădejdile pe care şi le-au pus în el cetăţenii care l-au votat în sectorul 4? Ba, vreo două posturi TV concurente au făcut din asta o temă de fiecare zi. Deunăzi, Voiculescu i-a liniştit pe toţi: săptămâna viitoare, la prima şedinţă în plen a senatului.
Voiculescu spune că a întârziat din motive de sănătate. Adversarii politici şi trompetele lor media vor să inducă ideea că i-ar fi teamă de această operaţiune atâta timp cât dosarul său de colaborator al Securităţii nu este soluţionat deoarece ar fi obligat să jure că n-a avut nici o treabă cu odioasa instituţie. Dealtfel, a mai făcut-o odată, ceea ce ar fi suficient pentru cei care-i poartă sâmbetele.
Problemele lui Voiculescu au început în momentul în care a acceptat propunerea otrăvită a lui Băsescu de a abandona partidul în cârca căruia intrase în Parlament în 2004, dând – prin „soluţia imorală” – posibilitatea Alianţei DA să preia puterea. A primit la schimb cam tot ce a cerut: ministere, agenţii, ba chiar şi un post de viceprim-ministru pe care l-a oferit prietenului său Copos. Atunci însă când acesta, copleşit de tentaţii a fost nevoit să se retragă şi Voiculescu a intenţionat să-i preia funcţia, s-a pus în mişcare mecanismul contestărilor. A fost trimis la rampă un domn sindicalist sau cam aşa ceva, şef pe la o fundaţie, care a protestat în numele democraţiei.
De undeva – nu se ştie precis de unde, dar se bănuieşte – s-a dat drumul şi la o reclamaţie în care era acuzat că ar fi colaborat cu Securitatea. Ceea ce la început părea o glumă, fiind de notorietate ca „Dunărea”, la care lucrase Voiculescu înainte de Revoluţie era coordonată de Securitate, iar el nu făcuse din asta un secret, s-a transformat într-o veritabilă campanie. Sesizat, CNSAS-ul şi-a