Instituţia Procurorului este supusă în aceste zile unui atac concertat din partea instituţiilor politice şi a mass-media arondate actualei Puteri, care, dacă va avea succes, va supune în Justiţia Penală intereselor grupurilor infracţionale, îmbrăcate, sau nu, în haine politice. O ţară în care rechizitoriile sunt sunt supuse aprobării parlamentului, faptele sunt considerate suspecte, iar procurorii sunt chemaţi să dea socoteală, este o ţară din care Domnia Legii a fost uzurpată.

Încercând să sistematizăm tipurile de atacuri la care este supusă în aceste zile instituţia Procurorului în România am găsit că acestea se desfasoara pe mai multe fronturi. Fiecare dintre aceste fronturi se susţin reciproc şi toate au drept ţintă anihilarea independenţei procurorilor.

Pe frontul legislativ, se încearcă, prin modificarea Legii privind Statutul Senatorilor şi Deputaţilor să se introducă un filtru parlamentar în procedura penală prin introducerea obligaţiei procurorului care doreşte să declanşeze urmărirea penală împotriva unui parlamentar de a prezenta „temeiul legal şi motivele concrete în cazul respectiv care justifică măsura solicitată. Cererea este însoţită de probele considerate relevante şi puse la dispoziţie de către Parchet, care stau la baza motivelor invocate". Până acum, Parlamentul trebuia să dea doar un aviz formal şi există o lungă istorie în care procurorii şi parlamentarii au jucat un joc de-a şoarecele şi pisica în care primii încercau să ascundă de ochii aleşilor probele iar cei din urmă încercau să pună mâna pe ele. Oficiali de rang înalt ai DNA au relatat despre cazuri de mare corupţie în care probe „relevante" au ajuns în mâinile avocaţilor sau chiar în presă după trimiterea dosarului la Parlament, fapt care a compromis munca procurilor ce s-au văzut siliţi să reia instrumentarea de la început. Or, dacă procurorul va fi obligat să prez