Sunt prea multe conuri de umbră pentru a putea face un bilanț al operațiunii de eliberare a ostaticilor din Algeria. Dar extinderea războiului din Mali în țara vecină arată provocarea strategică a Franței în operațiunea Serval: fără susținerea activă și constantă a regimului algerian nici nu putem spera la un succes al misiunii militare.

Rețeta este aceeași precum în cazul Afganistanului unde victoria împotriva talibanilor nu a fost realizată din cauza lipsei de sprijin din partea marelui vecin, Pakistan. Acolo, regimul de la Islamabad a făcut un joc dublu extrem de cinic. Pe de-o parte susținea puterile occidentale, dar pe de altă parte acoperea libertatea de mișcare a extremiștilor afgani în regiunea muntoasă de graniță.

Primele semne venite din Alger reprezintă motive de optimism. Pentru prima dată, țara a permis avioanelor militare franceze să-i survoleze teritoriul și dă asigurări că și-a închis frontiera imensă cu Mali. Pare că asistăm la o ruptură cu trecutul în care relațiile franco-algeriene erau determinate de fantomele trecutului colonialist. E prea devreme pentru a afirma asta cu siguranță, mai ales că regimul algerian și-a făcut din ambiguitate o a doua natură. Rămâne de văzut cum va acționa un stat care ocupă poziții fruntașe în clasamentul administrațiilor corupte care conduc mase de oameni ținuți cu fermitate în sărăcie și mizerie.

“Nu vă odihniți” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Pericolul ca economia mondială să intre înapoi în criză nu a trecut. Cel puțin asta este părerea doamnei Christine Lagarde, directorul Fondului Monetar Internațional. Pe termen mediu mai sunt multe probleme de rezolvat.

Șefa FMI a apreciat în discursul său faptul că în multe state ale lumii au fost luate măsurile corecte pentru a evita colapsul economiei mondiale. Pentru a avea stabilitate pe termen mediu însă, Christine Lagarde îndeamnă l