Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24
Pentru început, se impune precizarea că alături de spondilita anchilozantă, artrita psoriazică, colagenoza sau granulomatoza Wegener, poliartrita reumatoidă face parte din categoria patologiilor reumatice autoimune şi presupune o suferinţă inflamatorie care se manifestă la nivelul diverselor articulaţii ale membrelor. Spre deosebire de artroză, care afectează doar sistemul musculo-scheletic, poliartrita reumatoidă este o boală sistemică, cu tendinţe de simetrie, afectând, de exemplu, ambele glezne sau ambele încheieturi ale mâinilor, şi ducând la ridigitate ori dureri difuze. Procesul inflamator determinat de agresiunea unor anticorpi dirijaţi greşit contra propriilor ţesuturi sănătoase (în mod specific membrana sinovială) poate cuprinde, în ultimă instanţă, şi ligamentele, tendoanele sau muşchii. Mai mult, membrana sinovială inflamată proliferează deseori, invadând şi distrugând osul sau cartilajul, compromiţând astfel stabilitatea articulară. Mai trebuie menţionat şi faptul că pe lângă multiplele neplăceri pe care le produce (deformări ale ţesuturilor afectate, dureri mari, rigiditate articulară, oboseală, stări de rău, proeminenţe - noduli reumatoizi - şi tumefieri la nivelul articulaţiilor atacate), poliartrita reumatoidă poate genera complicaţii şi la nivelul altor organe, traduse prin leziuni ale terminaţiilor nervoase, infecţii articulare acute, tulburări pulmonare (pleurezie), cardiace (pericardită), ulceraţii ale membrelor şi anemie. Deşi poliartrita reumatoidă poate fi, uneori, cea mai invalidantă formă de artrită, sunt disponibile medicamente foarte eficiente pentru tratamentul acesteia, cu condiţia ca diagnosticarea să se fi făcut într-un stadiu precoce. Tratamentele curente sunt focalizate
