Zilele acestea Venezuela a fost cuprinsă de o criză politică generată de incapacitatea preşedintelui Hugo Chavez de a depune jurământul în faţa parlamentului.

Opoziţia democratică a cerut asumarea îndatoririlor preşedintelui de către vicepreşedinte şi organizarea de alegeri anticipate pentru desemnarea unui nou şef al statului. Curtea Supremă a decis că jurământul este o formalitate care poate fi îndeplinită dincolo de termenul limită de 10 ianuarie. Hugo Chavez suferă de cancer şi după ce a fost ales preşedinte pentru a patra oară, a trebuit să plece în Cuba pentru a mai fi operat încă o dată după ce prima intervenţie chirurgicală nu a avut rezultatele scontate.

Ascensiunea la putere a lui Hugo Chavez este un caz clasic de corupere a unui sistem democratic şi instaurare a unui regim politic cvasiautoritar (pentru a nu fi categorisit drept autoritar, Chavez a păstrat aparenţele unui regim democratic) şi poate constitui un curs rapid despre preluarea puterii de către un dictator. Venezuela, înainte de venirea la putere a lui Hugo Chavez, nu era o democraţie consolidată, dar poseda instituţii democratice şi putea evolua spre un regim politic reprezentativ şi inclusiv. Prima dată când a dorit să pună mâna pe putere, Chavez a încercat să facă acest lucru printr-o lovitură de stat militară în 1992 – modelul clasic de preluare a puterii în mod ilegal şi ilegitim în America Latină – care însă a eşuat.

Regimul politic, între socialismul secolului 21 şi bolivarism

După ce şi-a ispăşit pedeapsa cu închisoarea de doi ani pentru lovitura de stat, Hugo Chavez a revenit în viaţa publică, a candidat, şi în 1998 a câştigat alegerile prezidenţiale. Odată instalat în funcţie, Hugo Chavez a procedat gradual la distrugerea instituţiilor democratice ale Venezuelei.

Chavez nu a ţinut cont de separaţia puterilor în stat, a intimidat opoziţia, a abuzat de insti