Mutat în anii impari şi din Libia în fosta gazdă a CM 2010, turneul din Africa de Sud pune în antiteză sărăcia, fuga de război şi amatorismul cu setea de titlu a unor vedete multimilionare.
Crema fotbalistică a Continentului Negru se reuneşte în Africa de Sud, unde de sîmbătă şi pînă pe 10 februarie 16 echipe se bat pentru al 29-lea titlu. Mutată temporal în ani impari, din raţiuni de audienţă, dar şi politic, Libia renunţînd după răsturnarea regimului Gaddafi, Cupa Africii pe Naţiuni încearcă să dea strălucire unui fotbal jucat mai mult din plăcere, driblînd sărăcia, naivitatea şi conflictele sălbatice.
De aceea s-a ales gazda CM 2010, dar pînă şi sud-africanii se plîng de criză. Arenele moderne sînt catedrale goale şi scumpe, jumătate dintre ele rămîn închise la CAN. Se joacă doar pe 5 stadioane, şi cîte două meciuri pe zi la interval de 3 ore, tot din motive financiare. Cape Town (64.000 de locuri) fiind ocolită.
A pus taxă pe curent!
Emblema perfectă a pauperităţii e Nigerul. Fiecare fan suportă din buzunar aventura echipei la CAN. Preşedintele Issoufou a impus o taxă pe kilowattul consumat pe perioada turneului, sperînd să adune 3 milioane de euro. Bani necesari pentru plata salariului şi a restanţelor selecţionerului german Rohr, a drepturilor TV către Al Jazeera, a costurilor zborurilor şi hotelului. Un sacrificiu uriaş pentru o ţară ce se află în pragul unei teribile crizei alimentare şi cu produs intern brut de un dolar pe cap de locuitor!
Sacrificiu acceptat în 2012, la prima calificare, prin taxa de 1,5 cenţi la fiecare minut vorbit pe mobil, dar contestat acum în stradă. Mai ales după ce s-a aflat că dictatorul Issofou a cheltuit două milioane de euro să-l ascundă în condiţii de lux pe Saadi, unul dintre fiii colonelului Gaddafi, refugiat de un an şi jumătate. Alte 3 milioane au fost deja strînse în Niger pentru "naţionala"
