Prima licitaţie Artmark din aceast an, dubla cu Arta românească importantă şi cea Postmodernă şi Contemporană arată mai bine ca oricând că preţurile se reaşează după principii noi. Nu sunt prea trasparente noile reguli, dar principiul "comparaţi şi cumpăraţi" sigur trebuie abandonat. Puntea dintre arta "importantă" şi cea "neimportantă" contemporană şi postmodernă este mai fragilă ca oricând iar imagini simbol pentru generaţiile trecute sunt minimalizate la nivelul preţurilor în faţa unor prototipuri de moment. Este indirect relansată şi discuţia despre cât de puternică mai este investiţia în artă în condiţiile în care un rarisim Andreescu, "Femei în parc", revine în licitaţie la aceeaşi casă după aproximativ doi ani cu o primă estimare sub preţul de adjudecare din 2011. Plătită cu 130.000 de euro, pictura revine acum la o evaluare de 80.000-150.000 de euro. Nu era normal ca preţul să pornească de la precedenta sumă de adjudecare? Greu de răspuns. "Aise", pictura lui Ressu care a bulversat piaţa de artă acum câţiva ani, cu siguranţă nu se poate vinde prea uşor acum la sumă plătită atunci.

Şi totuşi, pentru a promova investiţia în artă, Alis are postate pe site tranzacţii cu aceleaşi opere la interval de câţiva ani şi cu creşteri semnificative de preţ. De obicei aşa se întâmplă, cota artiştilor creşte în timp, dar nu şi al unor lucrări punctuale. Vârfurile de cotă sunt greu de repetat la intervale scurte de timp.

Oricum, sarabanda preţurilor devine nepredictibilă. Câştigă cu adevărat din achiziţia de artă cei care cumpără ceea ce le place, nu ceea ce pare un chilipir, investiţie, afacere. Astfel de colecţionari nu au de comparat nici preţuri, nici cote. De exemplu, Mihai Florea, un artist din generaţia nouă (născut în 1986), primeşte pentru pictura "Useful Object Slice" o evaluare de 2.200 euro. O imagine cu o doamnă/domnişoară provocatoare are şi Gheor