Recent a apărut o carte1 privitoare la biobibliografia istoricului literar, comparatistului, teoreticianului literar şi eseistului Adrian Marino (1921–2005), care însumează 3070 de poziţii bibliografice şi care deschide noi căi de cercetare a operei şi biografiei acestui însemnat cărturar.

Elaborată de un colectiv de cercetători şi bibliotecari, temeinic pregătiţi şi cunoscători ai fenomenului Marino, de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca, cartea este prefaţată şi coordonată de Florina Ilis, o meticuloasă şi exigentă cercetătoare a vieţii literare din Transilvania. Şi nu numai.

La secţiunea paraliteratură există nouăsprezece poziţii bibliografice ce cuprind o parte infimă din epistolele trimise şi primite de cărturarul de la Cluj.

O investigaţie, ulterioară, ar trebui să semnaleze şi să adnoteze imensa literatură epistolară pe care a scris-o şi trimis-o Adrian Marino în ţară, în Europa şi dincolo de fruntariile acestui topos.

Epistolele acestea ar elucida anumite enigme şi aspecte ale biografiei şi operei unuia dintre cei mai însemnaţi comparatişti ai literaturilor romanice.

Extrem de preţioase sunt şi epistolele pe care le-a elaborat pe când era director şi coordonator al revistei plurilingve Cahiers roumains d’études littéraires (1973–1980), unde s-au publicat contribuţii fundamentale privind fenomenul literar românesc şi conexiunile lui cu alte literaturi.

Remarcabile, din toate punctele de vedere, sunt şi cele patru epistole, necunoscute până acum, pe care le trimite unui tânăr sociolog şi mare bibliofil, Lucian Stanciu (1944–2011), care va deveni colaborator al prestigioasei publicaţii condusă timp de şapte ani de Adrian Marino.

Impresionează prin îndemnurile, sfaturile şi mărturisirile pe care le face mai tânărului său confrate şi devotat colaborator.

*

Cluj-Na