Prin OUG 90 din decembrie 2012 s-au corelat prevederile din Legea medierii cu cele ale noului Cod de Procedură Civilă care va intra în vigoare de la 1 februarie a.c. Odată corelate prevederile, mediatorii şi-au pus mari speranţe în această profesie, relativ nouă în sistemul nostru judiciar, în sensul dorit al atribuirii prin lege de „instituţie indispensabilă” pe circuitul petent-instanţă de judecată. Nu au venit însă aşteptările dorite, în sensul că actul medierii nu este obligatoriu. Dar este de preferat cel puţin din două motive: o dată, pentru că la mediator părţile pot ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă, iar în al doilea rând, instanţele ar fi, astfel, degrevate de sute de dosare uşoare. Cert este că, ajuns în faţa instanţei, judecătorul nu va ocoli întrebarea: aţi fost la mediator? Unii jurişti opinează că instanţa va respinge orice acţiune pentru care nu s-a îndeplinit procedura informării privind medierea, care este gratuită. Numai după o astfel de şedinţă părţile vor decide dacă apelează sau nu calea medierii, sau vor merge la instanţă. Dacă da, la mediator se va încheia un contract de mediere, dacă nu, mediatorul eliberează actele cu care se va putea face dovada la instanţă că procedura a fost îndeplinită. Şi avem la Tulcea un număr de 41 de mediatori autorizaţi. Cu unul dintre aceştia am purtat o scurtă discuţie în contextul noilor reglementări privind instituţia mediatorului.
„Mediatorul sugerează, propune, nu impune soluţii părţilor”
* discuţie cu Lucreţia Ioniţă, mediator, preşedintele Asociaţiei pentru Cooperare Internaţională „Drepturile Omului, Mediere şi Arbitraj”-Bucureşti
Rep: Ce rol are mediatorul odată cu aplicarea noului Cod de Procedură Civilă în înfăptuirea actului de justiţie?
Lucreţia Ioniţă: Mediatorul este persoana specializată şi autorizată în condiţiile Legii 192 din 2006 privind medierea şi organiz
