Sînt două festivaluri mari la Cluj, care, o dată la doi ani, ajung să-și succeadă la o distanță foarte scurtă – unul e „pentru independenți“ și combinație de teatru și arte vizuale (Festivalul Temps d’Images), pe de o parte (organizat de Colectiv A la Fabrica de Pensule), și Festivalul Interferențe, organizat de Teatrul Maghiar de Stat – TMS – din Cluj. În general, Interferențe nu e un festival „cu noutăți“ – spectacolele invitate vin, de multe ori, de la teatre membre în UTE (Uniunea Teatrelor Europene), din care și Maghiarul clujean face parte. Chiar tema diferitelor ediții e mai curînd pretextuală – în 2012, a fost ceva legat de muzica în teatru –, însă programul e alcătuit în așa fel, încît să combine estetici diferite din ceea ce s-ar numi marele teatru (mai ales european), chiar dacă unele producții nu sînt tocmai din anul în curs. Ca, de pildă, Regele moare, spectacolul făcut în Franța de Silviu Purcărete, prezentat la București în 2010 – una dintre creațiile atipice ale regizorului, prin minimalismul său și atenta descompunere a textului.

Ceea ce face, însă, specificul și importanța acestui festival (precedat de o relație tensionată cu autoritățile locale, care-și declaraseră imposibilitatea de a-l cofinanța, situație culminînd cu directorul TMS, Gábor Tompa, meditînd asupra posibilității de a demisiona) este extraordinarul lui impact la nivelul comunității – mai ales al celei de limbă maghiară și nu neapărat din Cluj. E o experiență pe care rar o ai chiar și la Festivalul Național de Teatru – în măsura în care Bucureștiul ar putea fi o comunitate; pînă acum, festivalurile organizate de instituții de spectacole de limbă maghiară din regiune culminau cu bienalul Colocviu al Teatrelor Minoritare, ce aducea la Gheorgheni spectatori de la Miercurea Ciuc, Tîrgu-Mureș, Tîrgu Secuiesc, o apariție recentă fiind altă manifestare o dată la doi ani, Fes