La ce mai visează europenii? Haioasă întrebare într-un moment în care degringolada care are loc sub ochii noştri, ca într-o piesă de teatru de foarte proastă calitate, dar pentru care fiecare din noi a plătit un bilet scump pentru a asista, se transformă în încă o decepţie.

Europa apărării nu există. Nu există nici măcar voinţa sau dorinţa de a-i acorda o formă, acolo unde de fapt ar fi nevoie. Este trist că a fost nevoie de acest eveniment din Algeria, la In Amenas, care ocupă ecranele de televizor în permanenţă de câteva zile, de viaţa unor ostatici – şi un român printre ei – ca noi, europenii, să realizăm că s-a mai prăbuşit un zid din micul nostru castel medieval. Într-un moment în care este vorba nu doar de 40 sau 41 de ostatici, ci de europeni ameninţaţi de o grupare teroristă care nu are scrupule, în care veştile de pe banda neîntreruptă sunt alarmante şi dramatice ("Potrivit islamiştilor, 34 de ostatici au murit în urma bombardamentului efectuat cu câteva minute în urmă de algerieni", 15h39 ora Franţei, BFM TV, Uniunea Europeană nu face bloc comun, UE izolează Franţa într-o luptă care nu este numai a ei. Aceeaşi strategie ca şi în faţa crizei economice: este criza vostră, nu a noastră, descurcaţi-vă. Compătimim, suntem alături de voi, dar atât.

Dincolo de a încerca să înţelegem de ce, la peste 50 de ani de la crearea Uniunii, nu există încă o armată europeană, când, culmea, UE a fost creată întocmai pentru ca pe teritoriul Europei să nu se mai ajungă la vreun Al Treilea Război Mondial, rămâne o constatare. Europenii nu mai visează la Europa, nu mai aşteaptă nimic de la UE, sunt din ce în ce mai trişti şi mai dezamăgiţi de această entitate care nu-i mai protejează în faţa crizelor economice, nu le mai apără viaţa în caz de ameninţare de către terorişti, nu le mai răspunde la nicio aşteptare. Uitate libertatea de circulaţie, uitate posibilităţile de