Din cand in cand, televiziunile ne delecteaza cu prezenta unor doamne devenite brusc interesante atunci cand citesc in stele viitorul Guvernului, al premierului, al presedintelui si al altor personalitati din lumea mondena.
Le ascult cu aceeasi curiozitate stupida cu care urmaresc unele cuvinte de neinteles din prospectele medicamentelor si raman uimit afland ca, din cauza lui Jupiter aflat in conjunctie cu Saturn, in momentul cand noi suntem sub semnul berbecului sau al taurului, premierului ii va seca bugetul in septembrie, iar presedintelui ii vor pica vesti bune in iulie.
Cinci milenii de astrologie
N-as lua in serios acest limbaj pasaresc daca n-as sti ce rating de milioane fac televiziunile din asta si cum stramosii prevedeau viitorul doar privind bolta cereasca, inca de pe vremea cand scrisul si cititul abia se inventau.
Inteleptii din vechea Mesopotamie erau initiati in astrologie acum vreo 5.000 de ani, dar cel mai vechi horoscop ajuns pana in zilele noastre dateaza din anul 410 i.Hr., relateaza astrotheme.fr.
Primul tratat de astrologie cunoscut este cel al lui Ptolomeu care, insa, ca si multi ganditori din trecut, facea confuzie cu astronomia, o disciplina cu reale baze stiintifice.
Dupa ce potentatii Evului Mediu au oscilat intre a da crezare astrologiei si a o ostraciza, epoca moderna, incepand cu iluminismul, a inclus-o in domeniul superstitiilor si a stiintelor oculte.
In mod paradoxal, insa, logica n-a putut invinge retorica, tentatia de a cunoaste viitorul fiind atat de intensa incat astrologii erau adesea bine primiti si onorati in palatele imperiale, saloanele regale, curtile princiare si chiar in lumea sacrosanta a prelatilor.
Nu exista efect fara cauza
Sansa astrologilor aparea in momentul cand, chiar daca prezicerea viitorului lumesc esua, r
