Învăţătorii gălăţeni Ghiniţa şi Ionel Boza nu se mărginesc să respecte curricula şcolară, ci predau şi alte „materii”, precum omenia, toleranţa şi dragostea pentru natură şi ţară.

În România, sunt mii de educatori şi învăţători, absolvenţi ai liceelor pedagogice, despre care se poate afirma, fără exagerare, că, prin munca lor, lasă în urmă o adevărată operă socială. Profesionişti cu vocaţie, care nu s-au mărginit la a-i învăţa să scrie şi să socotească pe şcolarii trecuţi prin mâinile lor, ci s-au străduit să le modeleze cât mai frumos caracterele, la început de drum în viaţă.Mulţi „dascăli” se pot lăuda că au reuşit să-i orienteze pe orbita succesului pe cei mai mulţi dintre foştii lor elevi şi că, de fiecare dată, reîntâlnirea cu ei are o încărcătură emoţională cu totul specială. Aceasta este de fapt cea mai importantă recompensă pentru strădania lor, căci salariile pe care le primesc sunt dovada nerecunoştinţei statului, iar acum, mai au parte de încă una, perspectiva de a fi alungaţi de la catedre, dacă nu acceptă să alimenteze puşculiţele facultăţilor rămase cu tot mai puţini studenţi plătitori pentru diplome fără acoperire intelectuală.

Pentru a argumenta lipsa de sens a ordonanţei care-i trimite la facultate pe educatori şi învăţători, am căutat să vorbim cu, şi despre, un educator sau învăţător pentru care cei din jur au numai cuvinte de laudă.

„10 pe linie pentru domnul învăţător!”

Am început căutările unui asemenea interlocutor cu ajutorul internetului şi, pe site-ul Calificative.ro, ne-au atras atenţia, două pagini de referinţe despre domnul învăţător Ionel Boza.

Monica C: „Este învătătorul baiatului meu şi al nostru, al părinţilor, căci ne educă pe toţi în acelaşi timp. Creştem frumos şi sigur. Să tot avem asemenea oameni in Invaţământ!”; Valeriu Dajbog: „Un exemplu pentru toţi!”; Blueshark: „N-am cuvinte... 10 pe linie pentr