Am un prieten care a fost bolnav de revelionul 2012 – 2013. Cu febră mare, a zăcut în pat toată perioada. Şi, evident, nu a putut petrece trecerea dintre ani în altă parte.

Încăpăţânându-se totuşi să facă pasul peste pârleazul dintre anul vechi şi anul nou, a recurs la o soluţie ingenioasă: „M-am lipit de un grup de basarabeni care sărbătoresc revelionul pe rit vechi. Ca să fac şi eu revelionul!” În noaptea de 13 spre 14 ianuarie adică.

Mi-a plăcut teribil, mărturisesc, ambiţia lui de a prinde din urmă rotaţia pământului. (M-am gândit la Superman, acela din copilăria mea, cu Christopher Reeve în rolul principal, care reuşeşte, rotind Pământul în sens invers, să dea timpul înapoi cât să evite nişte catastrofe deja produse. Tot a fost şi la noi sfârşitul lumii de curând.)

Spre deosebire de alţii (din ce în ce mai mulţi) care cred că totul se învârte în jurul lor. S-a dovedit ştiinţific de ceva vreme că Soarele nu se învârte în jurul lor (nu e suficient să fii un pământean important ca să se întâmple asta). E drept că, în continuare, în jurul lor se învârte luna. Însă numai cu faţa. Sau o fi, de fapt, spatele?