- Social - nr. 13 / 19 Ianuarie, 2013 In Australia verile sunt toride… Crescatorii de animale n-ar avea apa necesara, daca nu ar sapa gropi mari pentru apa, poate chiar in vecinatatea unei umbre racoroase de padure. Si, ca nu cumva sa se intample ca animalele salbatice sa vina si sa bea apa, cu atata grija adunata, trebuie sa fie angajat un paznic care sa aiba o arma si sa fie oricand gata sa traga daca fiarele padurii ar indrazni sa se apropie. Iata-l pe paznic cum motaie la umbra, dar cu urechile ciulite la fiecare fosnet… Este amiaza, o amiaza de cuptor. In caldura soarelui fierbinte, toate stau in nemiscare: copacii, apa, paznicul… Deodata, un fosnet se aude scurt. Paznicul intoarce capul si vede un cangur. Era un cangur mama cu un puisor dragalas in buzunarul lui de la piept. Probabil ca setea este atat de mare, incat le-a dat curaj celor doua fapturi sa se apropie. Nici pe departe nu semanau cu niste fiare, ci mai degraba cu doua fiinte dragalase pe care paznicul le-ar lasa sa bea, daca nu ar fi fost ordinul stapanului. Cu ochii tinta la paznic, cangurita mai face un pas spre apa. Paznicul ia pusca de la picior. Cangurul mai face doi pasi. Paznicul pune arma la ochi si ii spune in gand: mai bine ai face sa nu te apropii sa bei, ca am sa trag! Cangurita mai face un pas, apoi inca unul, si inca doi, incet de tot, si in acest timp nu-si ia ochii din ochii paznicului. Acesta e pus intr-o mare incurcatura: Cum sa traga? Dar in cine sa traga? Daca trage in mama, o sa ramana puiul singur. Cine o sa aiba grija de el? Mama hotarata mai face un pas. Paznicul pune degetul pe tragaci. Cele doua fapturi insetate ajung chiar la marginea gropii si paznicul isi spune: daca te apleci sa bei, am sa trag! Dar cangurita nu mai face nici un pas. Un glas neauzit de paznic ii spune puiului: "Du-te si bea!” Puiul sare bucuros, se duce pana la apa, bea pe saturate si se intoarce. Se a