Contraamiratul de flotilă Ioan Stoica, ajuns la venerabila vârstă de 88 de ani, îşi aminteşte şi astăzi acele momente în care pe Marea Neagră se purtau lupte ale celui de-al Doilea Război Mondial.

„Era o imagine extraordiară. Un spectacol al urâtului. Vedeai de la distanţă navele situate de o parte şi de alta, iar între ele încrucişări de proiectile. Ce se întâmpla acolo, era îngrozitor... Astăzi povestim fascinaţi de ceea ce am văzut“, îşi aminteşte Ioan Stoica despre una dintre luptele date pe apă în 1943.

Era elev la Şcoala de Specialităţi a Marinei Militare în Constanţa la momentul respectiv. În primăvara anului 1944, în perioada de practică, s-a îmbarcat pe canoniera Ghiculescu, navă de luptă care escorta convoaiele comerciale pe traseul Constanţa – Sevastopol.

Primul convoi

„Ţin minte şi astăzi primul drum, primul convoi de nave pe care l-am însoţit. Erau 12 nave comerciale şi plecam din Constaţa, urma să ajungem la Sevastopol. La jumătatea drumului ne ajutau şi distrugătoarele. Am plecat dimineaţă. Dar nu la 8.00, cum am crede acum... Nu... Atunci dimineaţă însemna de la ora 4.00. Îmi amintesc că atunci când am ajuns la Sevastopol era un adevărat spectacol al urâtului: se vedeau navele pe o parte şi pe alta, iar între ele înscrucişare de proiectile. De departe, de unde eram noi, era fascinant. Acolo era îngrozitor“, povesteşte Ioan Stoica.

Vorbeşte despre colegii săi , pe care nu i-a văzut de decenii întregi, ca despre nişte prieteni foarte apropiaţi. Încearcă să îşi amintească numele lor, numele celor care i-au fost alături în acele momente în care atenţia maximă şi norocul făceau diferenţa între viaţă şi moarte.

Explozia

„La întoarcere, la aproximativ o oră şi jumătate de la plecarea din Sevastopol, am observat din partea dreapta a convoiului o explozie puternică. Zburau deas